The Sound Man: cel mai de preț savant al ingineriei românești
Are peste 100 de invenții: betonul armat, primul automobilul fără cutie de viteze, teoria sonicității, dar și construcția Casinoului din Constanța. La 45 de ani, apare, alături de Einstein, Edison, Marie Curie, Graham Bell, Kelvin și alții, într-un top al celor mai importanți savanți ai lumii.
Anturajul din copilărie i-a fost ideal: tatăl, un renumit profesor craiovean, absolvent al Facultății de Matematică de la Sorbona; mama, o alsaciană refugiată la Timișoara, cu gust pentru arte și muzică; colegi de școală: Nicolae Titulescu, Alexandru Macedonski și Petrache Poenaru.
După terminarea studiilor, George „Gogu” Constantinescu pleacă la București și își începe cariera științifică. Supărat, însă, pe lentoarea birocrației de aici, în 1912 pleacă la Londra, unde creativitatea sa atrage atenția marelui Edison. Acesta îi propune realizarea unui aparat de înregistrare a sunetelor. Inginerul român va abandona proiectul imediat după declanșarea Primului Război Mondial. Se va revanșa, însă, în 1916, când concepe sistemul de tragere sincronizată (celebrul sistem de tragere printre elicele avionului), ce va conferi supremația celor 50 000 de avioane anglo-americane în lupta cu aviația Puterilor Centrale.
De numele lui Gogu Constantinescu se leagă peste 100 de invențiii și inovații, printre care: betonul armat, primul automobil fără cutie de viteze, motorul diesel cu injector sonic, teoria sonicității, dar și amenajarea primei șosele București-Buftea, construcția Casinoului din Constanța, a Hotelului Athénée Palace și a Palatului Patriarhiei. Rămâne, probabil, cel mai de preț exponent al ingineriei românești.
La vârsta de 45 de ani, George Constantinescu apare în revista Graphic, alături de Einstein, Edison, Marie Curie, Graham Bell, Kelvin și alții, într-un top al celor mai importanți savanți ai lumii din primul sfert al secolului 20. Întreaga sa poveste o puteți asculta&vedea aici.
Uneori voi scrie și despre avangarda științifică de altădată. Cea veritabilă, Gogu Constantinescu fiind un exemplu de marcă al ei. Am ales să criu acum despre acest om remarcabil, pentru că, documentând un viitor text, am dat peste două materiale inedite: un interviu din februarie 1924 (paginile 36, 37 și 56) și o filmare British Pathé de la fabrica sonică a savantului: