Ceea ce mie personal mi-a sărit în ochi în ultima vreme este numărul neașteptat de mare de italieni care au aplicat pentru joburi în agricultură și numărul tot mai mare de oameni care se duc să amaneteze obiecte prețioase, de regulă, încărcare cu istorie, dar şi cu emoţie.

Peste un an, cinci, zece, un secol, va conta mai puțin câți oameni au murit în actuala pandemie, săracii de ei. Din păcate, la scara istoriei vor fi doar un detaliu, ca și numărul altor victime ale altor tragedii. Va conta, în esență, cum a ieșit omenirea din acest coșmar.

Peste 60 de medici au murit până acum în Italia, în contextul epidemiei de COVID-19, o parte dintre ei veniți să dea o mâna de ajutor ca pensionari. „Cine nu o face, nu e medic”, a sunat, simplu, explicația unuia dintre ei.

A mai venit o nenorocire peste noi, pe zi ce trece știm tot mai bine ce avem de făcut ca să ne apărăm, acum e foarte greu, dar o să treacă. Întrebarea e ce ne facem după ce trece. Cu noi, cu ceilalți, cu viața.