Mela Mihai - SAVANTGARDE

Ce bine că e dimineață

Se făcea că era prin clasa a noua. Liceul Unirea era pe cealaltă parte a Tâmpei. Am ieșit din cartier, eram mândră de asta. Mergeam zilnic în centru, aveam colegi de prin tot Brașovul. Mi se părea că lumina e alta pe cealaltă parte de deal. Exact ca asta de astăzi, la Viena.

Espresso

Jurnal de pandemie: Viena, 21 aprilie

Ce aproximative sunt cuvintele! Seamănă, nu sunt aceleași. Ca și oamenii. Bineînțeles că și în cazul meu e puțin altfel, aproximativ. Se zice că am alt ADN față de cel pe care îl aveam până la transplant. Acum îl am pe al donatorului. Oare, am și aceleași simțuri, aceleași gânduri, aceleași zile?

Espresso

Jurnal de pandemie: Viena, 7 aprilie

Sunt actriță. Adică am fost. Sau mai sunt, dar pe alte scene. Camera mea de la etajul 21 din Spitalul Central din Viena era decorul perfect pentru rolul de prințesă pe care l-am interpretat după transplant. Acum, în perioada coronavirusului, sunt ca la o mânăstire.